Citisem undeva că Dostoievski preţuia în mod deosebit o carte intitulată "Pelerinul rus". Nu peste mult timp, s-a întâmplat că am şi dat peste cartea cu pricina într-o librărie. Cum de la o vreme am impresia că lucrurile vin cumva în întâmpinarea mea, mai ales în spaţiul unei librării, n-am ezitat să o cumpăr şi - surpriză - am citit-o pe nerăsuflate, aşa cum făceam mai demult, când timpul nu era o problemă. Scrierea este anonimă, ceea ce la început mi s-a părut suspect, însă m-a cucerit de la primele pagini printr-o neobişnuită simplitate, o simplitate cum numai la câţiva autori ruşi am mai întâlnit.
imagine: motan întâlnit în peregrinările mele
12 comentarii:
Am citit-o în 1990...
Nu ştiu ce citeam eu pe atunci, poate Pavel Coruţ, Anticipaţia ... hehe.
Pe Coruţ l-am citit într-o vară, cred că-n 1998.
io nu l'am citit pe korutz :(. si nici pe pelerinul rus. am citit numa pelerina rusa. adica mantaua!
scuze, abia acum am observat comentariile voastre...
Vania, acum ar trebui sa te citeasca el :)
Radu - uitasem de pelerină!
simplitatea se castiga prin munca.
superb motanul
Offshore:
nu prea înţeleg...
Anna:
mă bucur că ţi-a plăcut (e de la bcu)
Nu am citit cartea, la Pelerinul Rus ma refer.
A fost tradusa in romaneste?
Da, la editura Sophia.
Multumesc pentru precizare.
Sper sa o mai gasesc in librarii cind voi veni acasa in vacanta.
Multumesc si eu pentru vizita.
Daca nu o mai gasesti, da un semn.
Trimiteți un comentariu