duminică, 27 februarie 2011

întâlniri ... la radio




Încercând să obţin un fond muzical pentru lectură, am intrat sâmbătă seara pe frecvenţa postului "Radio România Muzical". O voce bărbătească joasă, calmă, povestea ceva şi din când în când exemplifica cu bucăţi muzicale.  Şi cine ştie pe unde mi-a fost mintea o vreme, împărţit între carte şi muzică ... Am lăsat însă cartea din mâini atunci când povestitorul a început să relateze un episod din propria copilărie, când, fiind scăpat de sub supravegherea părinţilor, s-a împrietenit cu o şatră de ţigani a căror meşteşug presupunea prelucrarea metalelor.  A povestit despre fascinaţia sa pentru focul deschis, pentru metalul incandescent  şi despre prietenia pentru care ţiganii i-au arătat-o...   Când a venit iarna, şatra de ţigani a rămas fără lemne şi a început să umble prin satul învecinat cerând ajutor; trăgeau după ei şi arătau gospodarilor copiii "albăstriţi de ger". Tatăl povestitorului nostru a intrat în vie şi a început să scoată parii pentru a-i oferi ţiganilor, alte lemne nu se găseau. Atunci s-a descoperit şi prietenia ce se legase între copil şi  ţigani... La un moment dat, povestitorul a spus ceva despre dragostea sa pentru întreaga umanitate. Poate că aşa începuse ...
Patru decenii mai tarziu,  aflat în atelierul unui meşter japonez de săbii, copilul de altădată a retrăit aceeaşi emoţie în faţa metalului incandescent. Se difuzează imnul naţional japonez (cel de mai sus).  Se pare că acest imn indică o legătură între japonezi şi  inventatorii aliajelor metalice, dorienii. Nu am reţinut toate conexiunile, dar, împreună cu povestea unei vieţi, am ascultat fel şi fel de genuri muzicale, din antichitate şi până în prezent, şi am început să descopăr că sunt legate, că spiritul unor populaţii demult apuse vibrează încă în muzica clasică de astăzi, în muzica liturgica, în jazz, în muzica fandango spaniolă etc.  Am avut sentimentul unei descoperiri, a unei întâlniri de mult aşteptate. Îi sunt recunoscător ... dirijorului Camil Marinescu.

pentru cei interesaţi : Agora 


duminică, 6 februarie 2011

Duminică


Astăzi a fost o zi nu numai însorită, ci şi caldă. Toată lumea a ieşit la plimbare....Eu am descoperit strada Matei Millo şi împrejurimile. Nefiind circulaţie, am putut să admir ... mai întâi o trecere de pietoni a la Tarkovsky (însă cu prea puţină apă)


apoi "ploaia argintie"... 


 trotuarul ...

V-aş fi arătat şi un foarte simpatic bătrân care se odihnea la soare în compania unei pisici,  numai că mi-e greu să pozez oameni. Încercaţi să vi-l imaginaţi... :)