sâmbătă, 27 noiembrie 2010

în parc

Deşi mă simt lipsit de inspiraţie iar poze n-am mai facut de mult, am să pun totuşi ceva, ca să nu fie blogul părăsit. Imagine surprinsă în parcul de lângă "Palatele Brâncoveneşti", octombrie, a.c..

sâmbătă, 2 octombrie 2010

vineri, 3 septembrie 2010

pe drumuri de munte

Apropiindu-se sfârşitul vacanţei, deoarece simţeam că n-am făcut destule, am luat decizia de a urca de unul singur la Dumbrăviţa, cu bicicleta. Nu ştiu altitudinea, dar este sus, am pedalat aproape doua ore iar anumite bucăţi a trebuit să le parcurg pe jos.  Ajung în cele din urmă lângă releu, punctul cel mai înalt.  O mică victorie!


O linişte patriarhală domnea peste tot.  Câteva case pe fiecare deal, locul este izolat, uneori nu poţi pătrunde cu maşina. "E frumos dar este greu", zic dumbrăvicenii.

Popas lângă biserica ortodoxă din sat, mă plimb în jurul ei şi îmi umplu buzunarele de la pantaloni cu prune. Cerul este aproape iar rugăciunile trebuie că sunt auzite. Undeva lângă drumul din imagine se află şi o casă parohială.

Mânânc prunele sprijinit într-un cot, este frumos dar sunt trist că se termină vacanţa...

joi, 24 iunie 2010

coincidenţe

imagine: ierburi de acasă

Într-o vreme ţineam un fel de listă cu coincidenţe. Astfel de întâmplări sunt destul de frecvente, chiar cotidiene, insa evoca o ordine neasteptata a lucrurilor, ordine care nu ocoleste, se pare, nici cea mai banala viata.

Am sa amintesc doar doua mai recente.

Am reţinut la un moment dat o frază care mi-a plăcut mult: "uimitorul progres tehnologic este ţinut în cumpănă de o îngrijorătoare lipsă de înţelepciune" (citat din memorie).  M-a făcut să mă gândesc la simbolismul cumpenei, la situaţiile la care s-ar putea raporta. Unele lucruri pur si simplu au ecou in noi, iar altele, aparent mai importante, trec nebagate in seama.

Nu peste mult timp, citesc postul lui X intitulat cumpene , iar X povesteste atat de bine si ma intreb de ce tocmai despre cumpene... 
În fine, în aceeaşi perioadă, apariţie editorială, "Fals jurnal de căpşunar" de Mirel Banica. O carte asteptata, un fel de jurnal de călătorie care mi-a amintit de povestirile lui Panait Istrati. Pe coperta, o cumpăna mare...  
Desigur că acest şir de cumpene nu are nimic extraordinar şi poate fi foarte bine explicat prin întâmplare.

Ajung acum la ce-a de-a doua coincidenţă.

Într-o dimineaţă, fără un motiv aparent, mi-am pus întrebarea dacă în serialul Seinfeld (pe care nu l-am mai urmărit de vreo doi-trei ani) personajele acelea care glumesc tot timpul au sau nu cărţi prin apartamentele lor. Peste câteva ore citesc în Dilema Veche din acea zi o scurtă notă pe această temă: doar unul dintre personaje (scuze, nu-i reţin numele) are cărţi, nebunul acela gras, cu ochelari. 




luni, 1 martie 2010

dimineaţa

soarele ne încălzeşte pe toţi:

pădure, grădină:

ultimele zile din februarie

sâmbătă, 6 februarie 2010

pelerinul rus

Citisem undeva că Dostoievski preţuia în mod deosebit o carte intitulată "Pelerinul rus". Nu peste mult timp, s-a întâmplat că am şi dat peste cartea cu pricina într-o librărie. Cum de la o vreme am impresia că lucrurile vin cumva în întâmpinarea mea, mai ales în spaţiul unei librării, n-am ezitat să o cumpăr şi - surpriză - am citit-o pe nerăsuflate, aşa cum făceam mai demult, când timpul nu era o problemă. Scrierea este anonimă, ceea ce la început mi s-a părut suspect, însă m-a cucerit de la primele pagini printr-o neobişnuită simplitate, o simplitate cum numai la câţiva autori ruşi am mai întâlnit.

imagine: motan întâlnit în peregrinările mele

vineri, 29 ianuarie 2010

2010

Deşi blogul meu a făcut păianjeni în ultima vreme, nu am putut totuşi renunţa la el, nu pentru ca m-aş fi legat cumva de "opera" mea, ci pentru că simt uneori imboldul de a mă exprima cumva. Poate fi o binevenită ocazie pentru a-mi mai aduna gândurile, un mic exerciţiu pentru suflet (sau spirit).

Poate interesează pe cineva, am descoperit recent că site-ul tvr conţine înregistrările emisiunii "înapoi la argument", moderată de H.R. Patapievici.