marți, 29 noiembrie 2011

legendă (2)


Când a urzit Dumnezeu pământul cu broasca şi cu ariciul, rămăseseră dealurile şi malurile. Măre, ele vreau să facă pământul întins ca o masă.
Mergând Dumnezeu, dealurile şi malurile se ţineau după el şi întrebau:
- Noi cum rămânem?
Dar Dumnezeu:
- Aşa să rămâneţi cum sunteţi: dealurile - dealuri, malurile - maluri.  

din aceeaşi sursă :)

vineri, 18 noiembrie 2011

joi, 17 noiembrie 2011

puf

"Ştii ce rău e? Fură! Dă jos capacul de pe oală..."


"dar e şi romantic, merge la plimbare..."


duminică, 13 noiembrie 2011

legendă




Zavistiosul de Drac, cum e el făcut, numai de rele bun, a mirosit el că Noe trebuia să aibe un gând, de nu-l tot vedea pe acasă. S-a dus la nevastă şi a întrebat: 
-  Acasă e Noe?
- Nu-i acasă!
- Dar unde e?
- Nu ştiu, că nu mi-a spus când a plecat.
A doua zi iar:
- Unde e, nevastă, bărbatul tău?
Iar:
- Nu ştiu, că nu mi-a spus când a plecat.
Azi nu ştiu, mâni nu ştiu, până ce o brodeşte într-o zi; taman mânca şi bea vin cu copiii la masă. Dracul face cum face şi suflă în oala cu vin şi cum bea nevasta, se îmbată. Dracul cum o văzu, cum îi era lui aminte, o întrebă:
- Unde e bărbatul tău, nevastă?
- Ia, tot lucrează în pădure la o pustie de corabie, că cică o să fie curând un potop mare în lume, şi noi o să intrăm în corabia aceea când o înceapă potopul.
Dracului atât i-a trebuit; iute s-a dus în pădure şi cum a dat cu ochii de grămada de lemne, le-a răspândit Nichipercea de nu s-a ştiut lemn cu lemn.
Noe, cum a văzut drăcovenia asta, pe loc l-a ars la inimă că Dracul trebuie să-i fi făcut lui pozna asta. Iute s-a dus acasă şi a întrebat nevasta:
- Nu cumva a venit Dracul aici să te întrebe de mine?
- A venit.
- Ei, şi i-ai spus unde sunt?
Că hâr, că mâr, i-a spus toată tărăşenia cum a înşelat-o Dracul.
Atunci Noe, ca un sfânt, a făcut o toacă de paltin şi a început a toca; şi de ce toca, de aceea se strângeau lemnele de pe unde le risipise Sărsăilă până s-a făcut grămada cum fusese şi mai înainte.
Şi din lemnele alea a făcut Noe o corabie mare-mare de tot, de au încăput în ea ai casei şi tot felul de lighioane ce se mişcă în lume.


 legendă românească, redată de Lucian Blaga în "Gândire magică şi religie"