vineri, 23 decembrie 2011

podobia



(Podobia din Oratoriu Bizantin de Craciun, compozitor Paul Constantinescu)


... "Până la urmă, au găsit o peşteră. Iosif intră, o lăsă pe Maria în grija fiilor săi, iar el plecă să caute o moaşă evreică prin ţinutul Betleemului....
Eu, Iosif, mergeam fără să înaintez niciun pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am vazut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pământ şi am văzut câţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănânce. Dar mestecând nu mestecau, luând dumicatul nu-l luau şi ducându-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi la păscut care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mâna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre râu şi am văzut cum stăteau iezii cu boturile aplcate, dar fără să bea. Apoi dintr-o dată toate îşi reluară mersul lor firesc...."
(fragment din Protoevanghelia lui Iacob, apocrifă)

sărbători fericite!

miercuri, 14 decembrie 2011

Grigore Leşe

marți, 29 noiembrie 2011

legendă (2)


Când a urzit Dumnezeu pământul cu broasca şi cu ariciul, rămăseseră dealurile şi malurile. Măre, ele vreau să facă pământul întins ca o masă.
Mergând Dumnezeu, dealurile şi malurile se ţineau după el şi întrebau:
- Noi cum rămânem?
Dar Dumnezeu:
- Aşa să rămâneţi cum sunteţi: dealurile - dealuri, malurile - maluri.  

din aceeaşi sursă :)

vineri, 18 noiembrie 2011

joi, 17 noiembrie 2011

puf

"Ştii ce rău e? Fură! Dă jos capacul de pe oală..."


"dar e şi romantic, merge la plimbare..."


duminică, 13 noiembrie 2011

legendă




Zavistiosul de Drac, cum e el făcut, numai de rele bun, a mirosit el că Noe trebuia să aibe un gând, de nu-l tot vedea pe acasă. S-a dus la nevastă şi a întrebat: 
-  Acasă e Noe?
- Nu-i acasă!
- Dar unde e?
- Nu ştiu, că nu mi-a spus când a plecat.
A doua zi iar:
- Unde e, nevastă, bărbatul tău?
Iar:
- Nu ştiu, că nu mi-a spus când a plecat.
Azi nu ştiu, mâni nu ştiu, până ce o brodeşte într-o zi; taman mânca şi bea vin cu copiii la masă. Dracul face cum face şi suflă în oala cu vin şi cum bea nevasta, se îmbată. Dracul cum o văzu, cum îi era lui aminte, o întrebă:
- Unde e bărbatul tău, nevastă?
- Ia, tot lucrează în pădure la o pustie de corabie, că cică o să fie curând un potop mare în lume, şi noi o să intrăm în corabia aceea când o înceapă potopul.
Dracului atât i-a trebuit; iute s-a dus în pădure şi cum a dat cu ochii de grămada de lemne, le-a răspândit Nichipercea de nu s-a ştiut lemn cu lemn.
Noe, cum a văzut drăcovenia asta, pe loc l-a ars la inimă că Dracul trebuie să-i fi făcut lui pozna asta. Iute s-a dus acasă şi a întrebat nevasta:
- Nu cumva a venit Dracul aici să te întrebe de mine?
- A venit.
- Ei, şi i-ai spus unde sunt?
Că hâr, că mâr, i-a spus toată tărăşenia cum a înşelat-o Dracul.
Atunci Noe, ca un sfânt, a făcut o toacă de paltin şi a început a toca; şi de ce toca, de aceea se strângeau lemnele de pe unde le risipise Sărsăilă până s-a făcut grămada cum fusese şi mai înainte.
Şi din lemnele alea a făcut Noe o corabie mare-mare de tot, de au încăput în ea ai casei şi tot felul de lighioane ce se mişcă în lume.


 legendă românească, redată de Lucian Blaga în "Gândire magică şi religie"

joi, 27 octombrie 2011

duminică, 11 septembrie 2011

Yasujirô Ozu

Cu prilejul unui documentar dat la Tvr Cultural, am aflat şi eu de un mare regizor japonez, pe numele său Yasujirô Ozu. Am văzut până acum trei filme de-ale lui Ozu: Early summer, Tokyo Story, An autumn afternoon, toate trei delicatese. Sunt printre ultimele filme ale lui Ozu, filmate alb - negru, şi privesc viaţa de zi cu zi a unor familii japoneze din clasa de mijloc. Aproape toate personajele sunt simpatice, filmele îţi dau o stare bună, camera filmează de jos, aproape de nivelul solului, astfel că ai impresia că stai şi tu pe jos, eventual rezemat într-un cot. Poate fi şi un semn de respect pentru personaje ... Recomand aceste filme firilor contemplative, sensibile la nuanţe, alergice la explozii :)
Se zice că trenurile şi staţiile de tren apar în toate filmele lui Ozu. Pentru mine, care am visat deseori cu trenuri (le consider simboluri ale destinului) a fost un argument în plus. Mă pregătesc pentru al patrulea ...


marți, 6 septembrie 2011


Che bella cosa na jurnata 'e sole,
n'aria serena doppo na tempesta!
Pe' ll'aria fresca pare già na festa...
Che bella cosa na jurnata 'e sole.

What a wonderful thing a sunny day
The serene air after a thunderstorm
The fresh air, and a party is already going on…
What a wonderful thing a sunny day.

miercuri, 31 august 2011

miercuri, 24 august 2011

fluturaş


Fluturaşul din imagine mi-a tinut companie o vreme, suficient cât să observ ciudatul "ochi" desenat pe aripa sa. Alb şi negru împreună e o combinaţie care a trezit nişte ecouri în mine şi m-am gândit, iată că nu suntem singurii care au gusturi, ba mai mult, cine poate face măcar un fir de păr?

marți, 9 august 2011

joi, 21 iulie 2011

duminică, 10 iulie 2011

linişte (3)

Cam aşa a arătat cerul în seara asta. Rândunicile au ieşit la vânătoare de musculiţe şi din când în când treceau chiuind pe deasupra mansardei mele. Foarte tare!
În fine, ţin să mă laud şi cu două descoperiri muzicale. Să aveţi plăcere!


duminică, 10 aprilie 2011

miercuri, 6 aprilie 2011

o privire

Vă propun o imagine asupra căreia am tot revenit de-a lungul timpului. Am pierdut-o şi am regăsit-o în câteva rânduri, noroc cu site-ul asianart.com care rezistă şi o oferă în continuare.
... 
 "Nomad woman from Sakten" Bhutan 1990
foto: Daniel Miller

duminică, 27 februarie 2011

întâlniri ... la radio




Încercând să obţin un fond muzical pentru lectură, am intrat sâmbătă seara pe frecvenţa postului "Radio România Muzical". O voce bărbătească joasă, calmă, povestea ceva şi din când în când exemplifica cu bucăţi muzicale.  Şi cine ştie pe unde mi-a fost mintea o vreme, împărţit între carte şi muzică ... Am lăsat însă cartea din mâini atunci când povestitorul a început să relateze un episod din propria copilărie, când, fiind scăpat de sub supravegherea părinţilor, s-a împrietenit cu o şatră de ţigani a căror meşteşug presupunea prelucrarea metalelor.  A povestit despre fascinaţia sa pentru focul deschis, pentru metalul incandescent  şi despre prietenia pentru care ţiganii i-au arătat-o...   Când a venit iarna, şatra de ţigani a rămas fără lemne şi a început să umble prin satul învecinat cerând ajutor; trăgeau după ei şi arătau gospodarilor copiii "albăstriţi de ger". Tatăl povestitorului nostru a intrat în vie şi a început să scoată parii pentru a-i oferi ţiganilor, alte lemne nu se găseau. Atunci s-a descoperit şi prietenia ce se legase între copil şi  ţigani... La un moment dat, povestitorul a spus ceva despre dragostea sa pentru întreaga umanitate. Poate că aşa începuse ...
Patru decenii mai tarziu,  aflat în atelierul unui meşter japonez de săbii, copilul de altădată a retrăit aceeaşi emoţie în faţa metalului incandescent. Se difuzează imnul naţional japonez (cel de mai sus).  Se pare că acest imn indică o legătură între japonezi şi  inventatorii aliajelor metalice, dorienii. Nu am reţinut toate conexiunile, dar, împreună cu povestea unei vieţi, am ascultat fel şi fel de genuri muzicale, din antichitate şi până în prezent, şi am început să descopăr că sunt legate, că spiritul unor populaţii demult apuse vibrează încă în muzica clasică de astăzi, în muzica liturgica, în jazz, în muzica fandango spaniolă etc.  Am avut sentimentul unei descoperiri, a unei întâlniri de mult aşteptate. Îi sunt recunoscător ... dirijorului Camil Marinescu.

pentru cei interesaţi : Agora 


duminică, 6 februarie 2011

Duminică


Astăzi a fost o zi nu numai însorită, ci şi caldă. Toată lumea a ieşit la plimbare....Eu am descoperit strada Matei Millo şi împrejurimile. Nefiind circulaţie, am putut să admir ... mai întâi o trecere de pietoni a la Tarkovsky (însă cu prea puţină apă)


apoi "ploaia argintie"... 


 trotuarul ...

V-aş fi arătat şi un foarte simpatic bătrân care se odihnea la soare în compania unei pisici,  numai că mi-e greu să pozez oameni. Încercaţi să vi-l imaginaţi... :)  

duminică, 30 ianuarie 2011

linişte


 "Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră?"

A fost o perioadă tulbure şi mi-am amintit de episodul de mai sus.

Imagine: Biserica mănăstirii Stavropoleus 

marți, 18 ianuarie 2011

în pădure

24 decembrie 2010. O rază de soare străpunge stratul de nori şi se opreşte chiar în copacul care se vede acolo. M-am bucurat ...