vineri, 3 septembrie 2010

pe drumuri de munte

Apropiindu-se sfârşitul vacanţei, deoarece simţeam că n-am făcut destule, am luat decizia de a urca de unul singur la Dumbrăviţa, cu bicicleta. Nu ştiu altitudinea, dar este sus, am pedalat aproape doua ore iar anumite bucăţi a trebuit să le parcurg pe jos.  Ajung în cele din urmă lângă releu, punctul cel mai înalt.  O mică victorie!


O linişte patriarhală domnea peste tot.  Câteva case pe fiecare deal, locul este izolat, uneori nu poţi pătrunde cu maşina. "E frumos dar este greu", zic dumbrăvicenii.

Popas lângă biserica ortodoxă din sat, mă plimb în jurul ei şi îmi umplu buzunarele de la pantaloni cu prune. Cerul este aproape iar rugăciunile trebuie că sunt auzite. Undeva lângă drumul din imagine se află şi o casă parohială.

Mânânc prunele sprijinit într-un cot, este frumos dar sunt trist că se termină vacanţa...

10 comentarii:

Anonim spunea...

Revin la descrierile tale despre Dumbravita. Am parcurs si noi locurile pe care le-ai pozat. Releul este vis-a-vis de casuta noastra, bineinteles, pe celalalt deal, iar biserica nu prea departe. Ne-am dus cu masina (4x4) si am reusit sa parcurgem locuri "necolindate" de patru roti...exceptia facind carutele localnicilor. Sint curioasa de ce te-a atras Dumbravita - esti din imprejurimi?

Mult succes in toate si sa mai citim din descrierile locurilor vizitate - o faci foarte frumos!

Radu spunea...

Salutare,
Multumesc pentru vizita si pentru aprecieri. Parintii mei locuiesc in imprejurimi. Ma bucur daca am prilejuit un fel de excursie virtuala, inteleg ca esti/sunteti departe momentan.

Anonim spunea...

Da, sintem departe...in California, dar de multe ori cu gindul acolo. Sper sa ai ocazia sa vizitezi locurile iarna - nu le-am vazut inca albite. Mi-a placut mult poza cu Pablo.
Toate cele bune!

Radu spunea...

Chiar ca departe, dar poate ca e mai bine asa in vremurile astea tulburi.
Iarna sunt sanse foarte mici sa ajung pe acolo, nu am schiuri nici 4x4. Am sa incerc insa altceva, sa vedem.

body spunea...

am fost si eu mai demult la dumbravita...este frumos
se pare ca ai avut o vacanta reusita

Radu spunea...

Multumesc.
Drumetiile de un unul singur, cum a fost si aceasta, imi amintesc de cartea lui Calistrat Hogas, "Pe drumuri de munte", de unde si titlul postarii.

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

Gabriel spunea...

Foarte misto. Te invidiez. N-am mai mers de 1 an pe bicicleta si nici n-am in ce locuri asa marfa sa ma duc.

Radu spunea...

Salut Gabriel, ma bucur ca ai trecut pe aici. Am sa-ti citesc blogul!

Gabriel spunea...

Si eu te citesc. Te-am bagat la blogroll. Intamplator am gasit blogul tau.