linişte

 "Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră?"

A fost o perioadă tulbure şi mi-am amintit de episodul de mai sus.

Imagine: Biserica mănăstirii Stavropoleus 

în pădure

24 decembrie 2010. O rază de soare străpunge stratul de nori şi se opreşte chiar în copacul care se vede acolo. M-am bucurat ...

în parc

Deşi mă simt lipsit de inspiraţie iar poze n-am mai facut de mult, am să pun totuşi ceva, ca să nu fie blogul părăsit. Imagine surprinsă în parcul de lângă "Palatele Brâncoveneşti", octombrie, a.c..

etajul II

.

pe drumuri de munte

Apropiindu-se sfârşitul vacanţei, deoarece simţeam că n-am făcut destule, am luat decizia de a urca de unul singur la Dumbrăviţa, cu bicicleta. Nu ştiu altitudinea, dar este sus, am pedalat aproape doua ore iar anumite bucăţi a trebuit să le parcurg pe jos.  Ajung în cele din urmă lângă releu, punctul cel mai înalt.  O mică victorie!

O linişte patriarhală domnea peste tot.  Câteva case pe fiecare deal, locul este izolat, uneori nu poţi pătrunde cu maşina. "E frumos dar este greu", zic dumbrăvicenii.

Popas lângă biserica ortodoxă din sat, mă plimb în jurul ei şi îmi umplu buzunarele de la pantaloni cu prune. Cerul este aproape iar rugăciunile trebuie că sunt auzite. Undeva lângă drumul din imagine se află şi o casă parohială.

Mânânc prunele sprijinit într-un cot, este frumos dar sunt trist că se termină vacanţa...

coincidenţe

imagine: ierburi de acasă

Într-o vreme ţineam un fel de listă cu coincidenţe. Astfel de întâmplări sunt destul de frecvente, chiar cotidiene, insa evoca o ordine neasteptata a lucrurilor, ordine care nu ocoleste, se pare, nici cea mai banala viata.

Am sa amintesc doar doua mai recente.

Am reţinut la un moment dat o frază care mi-a plăcut mult: "uimitorul progres tehnologic este ţinut în cumpănă de o îngrijorătoare lipsă de înţelepciune" (citat din memorie).  M-a făcut să mă gândesc la simbolismul cumpenei, la situaţiile la care s-ar putea raporta. Unele lucruri pur si simplu au ecou in noi, iar altele, aparent mai importante, trec nebagate in seama.

Nu peste mult timp, citesc postul lui X intitulat cumpene , iar X povesteste atat de bine si ma intreb de ce tocmai despre cumpene... 

În fine, în aceeaşi perioadă, apariţie editorială, "Fals jurnal de căpşunar" de Mirel Banica. O carte asteptata, un fel de jurnal de călătorie care mi-a amintit de povestirile lui Panait Istrati. Pe coperta, o cumpăna mare...  

Desigur că acest şir de cumpene nu are nimic extraordinar şi poate fi foarte bine explicat prin întâmplare.

Ajung acum la ce-a de-a doua coincidenţă.

Într-o dimineaţă, fără un motiv aparent, mi-am pus întrebarea dacă în serialul Seinfeld (pe care nu l-am mai urmărit de vreo doi-trei ani) personajele acelea care glumesc tot timpul au sau nu cărţi prin apartamentele lor. Peste câteva ore citesc în Dilema Veche din acea zi o scurtă notă pe această temă: doar unul dintre personaje (scuze, nu-i reţin numele) are cărţi, nebunul acela gras, cu ochelari. 

dimineaţa

soarele ne încălzeşte pe toţi:

pădure, grădină:

ultimele zile din februarie